A fost înfiinţată în anul 1947 de Ecaterina Şerban Cantacuzino,
ultima descendentă a boierilor sturzeşti. Datorită presiunii
guvernului comunist, la data de 1 mai 1953, Mănăstirea Miclăuşeni a
fost desfiinţată şi transformată în biserică parohială. În anul 1990,
la iniţiativa I.P.S. Mitropolit Daniel, actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române,
mănăstirea este reînfiinţată. În afara programului liturgic, cele 35 de
maici îşi desfăşoară activitatea în diferite ateliere: de pictură a
icoanelor, de încondeiere a ouălor, de croitorie şi broderie. Mai multe
imagini poţi găsi în Album foto sau apăsând aici.
Icoana făcătoare de minuni şi
crucea purtătoare de sfinte moaşte
Icoana Maicii Domnului este una din cele patru icoane împărăteşti
ale paraclisului Cetăţii Neamţului, de pe vremea voievodului Ştefan
cel Mare şi Sfânt. Nu se ştie cu precizie data când şi locul unde a
fost pictată, dar se pare că este înrudită cu icoana Maicii Domnului
din biserica Mănăstirii Neamţ. Icoana a fost dăruită bisericii
din Miclăuşeni în data de 8 septembrie 1824 de către soborul
Mănăstirii Neamţ, prin mijlocirea mitropolitului Veniamin Costachi.
Alături de icoană se află o cruce din argint, lucrată în filigran,
care adăposteşte sfinte moaşte şi care a fost dăruită bisericii
din Miclăuşeni de către vornicul Alecu Sturza-Miclăuşanu în anul
1841. Dintre sfinţii ale căror moaşte se află aici amintim pe Sf. Ap.
Andrei, Sf. Ap. Iacob cel Mic, ruda Domnului, Sf. Ap. Întâiul Mucenic
şi Arhidiacon Ştefan, Sf. M. Mucenici Dimitrie, Gheorghe şi
Pantelimon, Sf. Muceniţe Varvara şi Marina. La încrucişarea celor două
braţe ale crucii se află câteva aşchii din lemnul Sfintei Cruci pe care
a fost răstignit Mântuitorul Hristos. Mai multe
imagini poţi găsi în Album foto sau apăsând
aici.